Home » Surse memoriale » Detalii fisa   

Sursa orala - cod 342

Data realizarii: 16/03/1998
Locul interviului: ARAD
Intervievat: ELENA VLADESCU
Realizator interviu: RAMONA MAGHET
Numar casete: 1, cas. nr. 306
Durata interviului: 1 ora
Interviul a fost publicat: Nu
Locatie interviu: AIOFTE, Dosar Romani
Alte observatii:

Informatii despre persoana

Gen: F
Varsta: 85 ani
Locul nasterii: Comuna VRATA, Judetul MEHEDINTI
Locurile unde a trait persoana (intre ce ani): - s-a nascut in Comuna VRATA, Judetul MEHEDINTI (1932; - DROBETA TURNU SEVERIN (Liceul- pana in clasa a IX-a); - deportata in BARAGAN impreuna cu familia (18.07,1951 - primavara lui 1956),Comuna MAZARENI; - se reintoarce in comuna natala in 1956 unde continua Liceul la seral(Vrata, Judetul MEHEDINTI); - la ARAD urmeaza Scoala Tehnica Sanitara (1959-1962) si este repartizata ca asistent medical la Spitalul de Pediatrie.
Grupa generationala: 1930-1939
Status marital: Casatorit
Religie: Ortodox
Etnie: Roman
Pregatirea scolara: Scoala postliceala
Stagiul militar: Nesatisfacut
Ce razboaie a prins:
Meserie/Profesie: asistent medical, sectia Pediatrie
Ocupatie: asistent medical

Indici

Evenimente
  • Baragan: In dimineata zilei de 18 iulie 1951, a doua zi de Rusalii, VLADESCU ELENA a fost ridicata impreuna cu familia (tatal VLADESCU VICTOR,mama VLADESCU ANA si sora VLADESCU NICOLETA)si deportata in Baragan. Din Comuna Vrata, judetul MEHEDINTI au fost ridicate 11 familii, transportate cu tenul si debarcate in gara TEPES VODA, in apropierea Comunei OGLEASCA, de unde si-au continuat drumul in carute pana in Comuna MAZARENI (denumita astfel dupa lanul de mazare din apropiere). Au gasit tarusul marcat, li s-au dat niste scanduri si si-au construit un sopron, acoperit cu vreji de mazare. Dupa un timp a trebuit sa-si construiasca o casa tip, cu doua camere si o prispa mica. Casele erau din chirpici, acoperite cu paie de ovaz sau de orz. Vara era foarte cald, batea vantul si aveau mari probleme cu ochii, iernile erau grele. Munceau la culesul bumbacului. In plus, fiecare familie trebuia sa faca 200 de chirpici pentru a canstrui institutiile (Dispensar, Scoala, Militie etc.). Nu si-a putut continua studiile pentru ca nu avea voie sa circule decat pe o raza de 30 km. In timp si-au injghebat o gospodarie, si-au sapat fantana, dar apa nu era potabila. Parintii mergeau cu carul si boii la diferite munci, la gospodaria de stat (carau piatra,caramida,lemne). Locuitorilor din comunele vecine li s-a spus ca sunt periculosi, ca au venit din zona Iugoslaviei, din tara calaului Tito, dar in scurt timp acestia au aflat adevarul. In 1956 s-au reintors acasa, la VRATA. In casa (neingrijita) locuia o alta familie si timp de cateva saptamani ei au dormit sub cerul liber deoarece familia respectiva nu voia sa plece.